Frumoasa tiganca Rada (Svetlana Toma) ii face farmece hotului de cai Luiku Zobar (Grigore Grigoriu). Pe Zobar il iubea blonda Iuliska (Yelena Sadovskaya), iar de Rada era indragostit nebuneste boierul Siladi (Ion Sandri Scurea).

Film sovietic din anul 1975, regizat de regizorul moldovean Emil Loteanu.

Scenariul filmului are la baza mai multe nuvele ale scriitorului rus Maxim Gorki, actiunea având loc la începutul secolului XX în gubernia rusa Basarabia. Filmul prezinta povestea de dragoste dintre frumoasa tiganca Rada si hotul de cai Luicu Zobar, asa cum este descrisa la începutul nuvelei "Makar Ciudra" (1892) a lui Gorki.

"Facatoare de miracole, ea insasi un miracol, tiganca intruchipata de Svetlana Toma pluteste ca o muzica peste superbul film al lui Loteanu, film in care orice tentatie a documentarului sau pitorescului este izgonita in numele unei tentatii mult mai mari, aceea de a contopi istoria cu legenda, cruzimea cu tandretea, viata cu arta." -Nina Cassian- 1976 (Cinema)

In Romania anilor '30, Horatiu si Sarca, doi utecisti aflati in ilegalitate, primesc misiunea de a scoate din inchisoare un membru marcant al Partidului Comunist.

"Exista filme romanesti valoroase, realizate inainte de 89, care astazi poarta eticheta infamanta "filme cu comunisti". Privite insa fara prejudecatile tampificante ale momentului, ele se dovedesc a fi remarcabile opere cinematografice, in care talentul regizorului si actorilor submineaza pana la dezintegrare "comanda politica", ceea ce ramane fiind emotia artistica pura. Asta-seara vom vedea capodopera cu titlu "kitsch" a lui Mircea Veroiu, "Sa mori ranit din dragoste de viata", in care Claudiu Bleont si Gheorghe Visu creeaza un cuplu al ecranului la fel de puternic ca Redford-Newman in "Butch Cassidy si Sundance Kid", Hackman-Pacino in "Sperietoarea" sau Hoffman-Cruise in "Rainman". Memorabil, de asemenea, Marcel Iures in rolul unui politist psihopat" (Cristian Tudor Popescu).

21 decembrie 1989. Au loc proteste de strada In Bucuresti, impotriva regimului Ceausescu.  La lasarea intunericului , autoritatile trec la represalii utilizand armamentul din dotare impotriva unor oameni care demonstrau pasnic.  O tanara  asistenta se trezeste in miez de noapte la usa cu un adolescent ranit. Impreuna cu iubitul ei, medic, il duc la spitalul unde lucreaza. Ii dau ingrijirile necesare. Tanarul este in afara oricarui pericol. Dimineata asistenta-l descopera pe tanar la morga spitalului, impuscat in cap. Asistenta si prietenul ei sunt presati de Securitate sa treaca afacerea sub tacere. Prietenul cedeaza, asistenta nu. Relatia lor se destrama. Pentru asistenta incepe cosmarul martorului incomod.

Traumatizat de pierderea soţiei sale, inginerul Vasile se integrează într-un nou colectiv de muncă din provincie, la uzina ARO. Înduioşată de singurătatea în care se complace, Cristina îi înfrânge rezistenţa, apropiindu-se de băieţelul lui.

Romania de dupa decembrie 1989... Un santier naval de pe malul Dunarii, in “perioada de trranzitie”, nesigura si tulbure care debusoleaza, rastoarna scara valorilor, nu fara a lasa in urma nenumarate victime. Muncitor apreciat, fost dizident care, pe vremea lui Ceausescu, a platit cu ani de puscarie pentru nemultumirea manifestata, Fane (Remus Margineanu) ajunge somer, tocmai din pricina celor demascati de momentul de sinceritate al “revolutiei”. Elanul lui sindicalist se transforma intr-o arma impotriva sa si a familiei sale, solidaritatea muncitorilor realizandu-se in functie de avantajele sau presiunile de ordin individual. Spiritul de revolta al copiilor se metamorfozeaza, si el, in spirit aventurier, acestia ajungand sa intre in afaceri dubioase. Astfel Vali, fiica lui Fane, se prostitueaza, pentru a-si putea plati studiile universitare, si Viorel (Cristian Iacob), cel mai mare dintre baieti, nimereste la inchisoare. Dar indeosebi destinul lui Nelu, mezinul familiei, se constituie intr-un avertisment in privinta caracterului imprevizibil al viitorului: Nelu cade si el in plasa castigurilor facile, neintelegand trecerea brusca de la efervescenta momentului “revolutiei” (la care a participat ca un mic erou) la mania, ura, degringolada al caror martor a devenit in toate imprejurarile vietii de zi cu zi.

Gasirea cadavrului unei fete inecate declanseaza ancheta autoritatilor locale, care ajung la concluzia ca este vorba de un accident.

"Dialogul dintre cele doua priviri - privirea cu ochiul liber si privirea cu lupa telescopica a aparatului - dialogul dintre cele doua mijloace de cercetare, constituie adevarata dramaturgie a acestui film, sursa tensiunii din subtext, a unui interes care depaseste curiozitatea pentru story-ul presupunerii." - Cinema - 1980

Ionuţ (Horaţiu Mălăele), student în ultimul an al Facultăţii de Agronomie din Bucureşti, se întoarce în satul natal unde doreşte să facă practică şi să aplice cunoştinţele acumulate. El intră, însă, în conflict cu Varvara, mama sa (interpretată de Tamara Buciuceanu), care este preşedintă de C.A.P. şi are concepţii mai învechite despre practicarea agriculturii. Înfruntarea dintre cei doi declanşează situaţii comice.

Grigore Pintea (Florin Piersic), fost ofiter in armata habsburgica, se intoarce in satul natal din Maramures. Moartea parintilor si imaginea satenilor schingiuiti de oamenii grofului il determina sa treaca la haiducie, folosindu-si cunostintele de tactica si strategie militara.
Dragostea lui pentru Iza (Maria Ploae), o frumoasa maramureseanca, îi înnobileaza sufletul si întregesc portretul unui erou nemuritor, cunoscut astazi drept "Pintea Viteazul".

Busuioc (Victor Rebengiuc), un taran bogat din Curtici isi trimite fiul Iorgovan (Adrian Pintea), impreuna cu servitorul Sofron (Serban Ionescu) in satul vecin pentru a gasi oameni la munca campului. Iorgovan este indragostit de Simina (Manuela Harabor), fiica unui taran sarac, dintr-un sat de munte, in cautarea careia pleaca. Cum si Simina ii impartaseste sentimentele ea accepta sa vina la culesul recoltei impreuna cu tatal sau. Sentimentele lui Iorgovan sunt confuze, este slab si sfasiat intre dragostea sincera pentru Simina si obstacolul prejudecatilor si diferentelor de pozitie sociala. In acest timp Sofron, tanarul servitor al acestuia, se indragosteste la randu-i de Simina. Infruntarea dintre cei doi pretendenti devine din ce in ce mai acuta, fapt care va limpezi atitudinea fiecaruia fata de femeia pe care amandoi o iubesc.

Filmul este inspirat din nuvela omonima a scriitorului Ioan Slavici, o poveste de dragoste neimplinita care scoate in evidenta mentalitati si atitudini specifice universului rural din Transilvania sfarsitului de secol XIX, care mai face parte inca din imperiul Austro-Ungar.

"Scena nebuniei - reala ori simulata - e un moment de cutremurator adevar uman si artistic. Cu o forta interpretativa inegalabila, Victor Rebengiuc adauga portretelor sale de mare arta, o noua biruinta cinematografica" (Alice Manoiu - Cinema 4/1987).

"Doi curieri din tabăra apar în locul unuia singur, susţinând în faţa circumspecţilor comunişti că fiecare e cel adevărat. Intrigă neobişnuit de coerentă în genul filmelor ce indică o experienţă conspirativă autentică a scenaristului Alexandru Şiperco." - Tudor Caranfil - 2003 (Dicţionar de filme româneşti) .

Condamnat la 10 ani de ocnă, după răscoala din 1907 şi după câţiva ani petrecuţi pe front, Manolache Preda (Amza Pellea) se întoarce în satul său natal. Soţia l-a părăsit şi i-a vândut pământul, iar autorităţile îl privesc cu ostilitate, sătenii cu suspiciune şi copiii se ascund de el.
Pentru a duce o viaţă normală, Manolache se angajează la boierul Leon (Emmerich Schäffer). Se îndrăgosteşte de Ruxandra (Ioana Pavelescu), o tânără săracă. Dar când boierul e omorât de doi ţărani revoltaţi, vina cade pe fostul ocnaş. Manolache fuge şi se ascunde în munţi. Vânat însă fără încetare, este prins şi împuşcat. Moartea sa încheie tragic destinul unui om nevinovat.

Ecranizare dupa romanul "Velerim si Veler Doamne" de Victor Ion Popa.

"Osanda pastreaza intr-adevar, acea caracteristica a filmelor lui Sergiu Nicolaescu: nervozitate, dinamism, inlantuirea naratiunii pe pivoti solizi, cu niste salturi dezinvolte intre acestia." - Mircea Alexandrescu - 1976 (Cinema)

Nu filmăm să ne-amuzăm este un film de comedie românesc din 1975, regizat de Iulian Mihu. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Toma Caragiu, Gheorghe Dinică, Jean Georgescu, Gina Patrichi, Violeta Andrei și Aimée Iacobescu.

Acțiunea filmului se referă la producerea unui film românesc despre niște bișnițari care încearcă să-și rotunjească veniturile în anul 1968 pe litoralul Mării Negre. Sunt prezentate mai multe acțiuni în paralel, care sunt explicate publicului de actorul Toma Caragiu.

Un barbat important, grabit totdeauna, dar mai ales cand este la volan, calca un pieton ciudat: un tanar globe-trotter, aiurit, care calca ferm, dar pe unde nu trebuie, pe soseaua larga.

Dupa ce ezita o clipa, intors la locul faptei, barbatul de la volan nu-si mai gaseste victima. Ca din senin, totusi, victima apare in viata barbatului, bulversand o intreaga familie, cu incurcaturi dramatice si comic-sentimentale

Filmul evoca viata unuia dintre cei mai mari pictori romani - Stefan Luchian, o viata inceputa spectaculos sub semnul succesului si al faimei. Al norocului, de asemenea! O mostenire importanta il pune la adapost de grijile materiale. S-ar putea dedica intru totul picturii, dar nu! Firea lui sociabila si imensa pofta de viata il imping spre o existenta mai superficiala, poate, dar cat de stralucitoare... Sportiv de performanta - a castigat prima cursa de velocipede Giurgiu-Bucuresti - nelipsit de la celebrele "batai cu flori" de la Sosea, clien al cafenelei Fialkovsky, loc faimos de intalnire pentru artistii vremii, Luchian face figura de rasfatat al sortii. Pana si momentele de impas profesional se intorc in favoarea lui. Refuzat la Salonul oficial de pictura, organizeaza alaturi de alti tineri o expozitie a "Independentilor" care va provoca scandal, dar le va aduce si succes. Curand insa, visul aluneca in cosmar. Averea mostenita s-a risipit. Luchian se vede nevoit sa-si castige existenta cantand la flaut in orchestra Teatrului National. Apoi apar primele semne ale bolii care il va lasa paralizat. Este inceputul sfarsitului. Iubita il paraseste, prietenii de asemenea... Tot ce-i mai ramane este pictura; asupra ei isi va concentra Luchian putina putere ce i-a mai ramas. Apar primele semne ale gloriei artistice. Cand paralizia ii ajunge la degete, continua sa picteze cu penelul legat de brat. Pastreaza ca model doar florile. Astfel au fost pictate "Anemonele". Inainte ca tumultoasa lui viata, arsa ca o lumanare, sa se stinga, intr-o noapte Luchian primeste vizita lui George Enescu. A venit sa-i cante la vioara spre a-i mai alina suferinta. Este omagiul unui mare artist adus altui mare artist.

Pe fondul unor mutaţii sociale - care se vor dovedi ireversibile - filmul urmăreşte destrămarea unei familii ţărăneşti tradiţionale. Încercarea autoritară şi disperată a capului familiei - Ilie Moromete (Victor Rebengiuc) - de a ţine pe loc această realitate, eşuează. Cu Ilie Moromete dispare un prototip social care a reprezentat secole de-a rândul societatea românească. Dispare de fapt o identitate care nu a mai fost înlocuită. ""Moromeţii" mă emoţionează foarte tare. Când zic "Moromeţii" zic actorie şi mi se pare, cantitativ, cel mai important film românesc din acest punct de vedere" (Cristi Puiu). "Filmul lui Stere Gulea îmi place nu atât din punctul de vedere al transpunerii corecte a romanului, ci mi se pare că are o atmosferă şi un autentic foarte convingătoare. Victor Rebengiuc e genial. S-au întâlnit acolo nişte lucruri în modul cel mai fericit cu putinţă: imaginea lui Vivi Drăgan Vasile, actorii ş.a.m.d. Am văzut "Moromeţii" de nu stiu câte ori şi tot l-aş mai revedea" (Radu Muntean).